Cine-nvață așa de dulce
Păsărelele să cânte,
Și pe cerbi la fugă vesel
Prin păduri să se azvânte?
Cine face, ca să sufle
Prin văzduhuri, asprul vânt,
Și-anotimpurile veșnic
Să se schimbe pe pământuri?
Cine-ndeamnă pârâiașul
A fugi din munți la vale,
Și adâncul lac să salte
Înspre mal undele sale?
Cine dăruit-a boltei
Soarele strălucitor,
Stelele, ce ne încântă,
Noaptea, cu surâsul lor?
Spune-mi, cine e măiestrul,
Domn peste-ale firii taine,
Care-mbracă flori și câmpuri
Cu așa frumoase haine?
Care face, ca să cadă
Răcoroase, ploi din nori,
Și cu rouă-ades adapă
Plantele setoase-n zori?
Spune-mi cine este oare,
Cum se cheamă el, copile,
Creatorul fără seamăn,
Ce ți-a dat viața, zile?
Domnul, care-n altă lume,
Mai presus de-acest pământ,
Celor buni le dă odihnă,
În locașul lor preasfânt?
De-l cunoști: Fii bun și-ascultă-l,
Ca să-ți facă loc și ție
Între sufletele blânde,
În a sa împărăție!
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.