De necaz și de durere
Inima mi se strângea,
Toți, toți îmi dau mângâiere,
Biata mamă cât plângea.
Și eu nu gândeam la nime,
Mă gândeam numai la ea, -
Mâne plec în țări străine,
Nu știam când ne-om vedea.
Îmi spunea că mă iubește,
Și eu sincer, i-am crezut;
Și ieri rece mă primește,
Rece-a fost al ei sărut.
Și azi totuși mă duc iară,
Și Helena mea plângea,
Tot uitai ce îmi propusesem,
Duioșia mă-nvingea.
Nu mai plânge, scumpă, soare!
Vezi Helena, c-am venit!
Cum să nu plâng, când mă doare,
Will, cotoiul - mi-a murit!"
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc