Dup-un timp de-amară jale
Dormi pământule visând?
Mai simți vântul, care trece
Peste tine, șuierând?
Ah! ce crudă suferință!
Să-ți vezi morți copiii tăi!
Trandafiri și ghiocei,
Ce-ncântau orice ființă!
Dormi, și uită-ți întristarea,
Ce-ți aduse iarna grea,
Căci spre tine-un înger vine
Veselie iar să-ți dea,
Și-o viață mai frumoasă,
Învelind duiosu-ți sân;
Înghețat de ger și chin,
Cu o haină călduroasă.
Dormi, visează! - ca o mamă,
Cu iubire îngrijind
Mugurii de flori și frunze
Alipiți de sânu-ți blând;
Căci acuș îngerul vine
Să deștepte-ncetișor
La trai nou, încântător,
Și pe muguri, și pe tine.
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.