Sărută soarele cu drag pământul
Și flori de prin câmpii sărută vântul,
Izvoarele sărută roșii flori
Și roua lunci și văi sărută-n zori.
Azi-mine poți să fii de moarte sărutată,
De ce te temi de sărutări, tu, fată?
Nu vezi cum să sărută nor cu nor -
Răsare foc ceresc pe buza lor!
Sânt fulgere, puteri răzbunătoare:
Tot omul sărutat de ele moare!
Dar niciodată-n lumea asta nu s-a dat
Să vezi amor de fulger sărutat.
Au fulgerele scop! Nu cad pierdute,
Cad tot în cei ce nu vreau să sărute!
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.