Vara, vara și iar vara!
Cât e de fierbinte-afară!
Florile se veștejesc,
Spicele se-ngălbenesc.
Dar atunci un nor s-arată,
Nor dorit de lumea toată,
Ploaia cade-ncetișor,
Dar dumnezeiesc din nor.
Ține minte, dragul meu,
De ce face dumnezeu:
El e bun s-aduce norul,
Că-i a Toate-Țiitorul.
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.