Și-ascult fluturașul, ascult în tăcere
Cum cântă ciobanul în el de duios,
Și cuget că dânsul își cânt-o durere
Și lacrimi de jale eu vărs dureros.
Și plâng cu-ntristare, suspin greu cu jele
Și nu am nicăieri reapusul meu lin,
Și unde aș paște privirile mele,
Văd numai durere, oftări și suspin.
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc