Ți-ai mânat prin veacuri turmele pe plai,
Din stejarul Romei tu, mlădița ruptă,
Și-ți cântai amarul din caval și nai.
Dar cumplit tu fost-ai când te-a dus în luptă
Ștefan și Mihai. Când ți-or pune piedici dușmanii să cazi
Spada ta să fie și de-acum române,
Fulger care-aprinde, vânt ce rupe brazi,
Și te-ncrede-a pururi că vei fi și mâne
Tare cum ești azi. Sus ridică fruntea, vrednice popor!
Câți vorbim o limbă și purtăm, un nume,
Toți s-avem o țintă și un singur dor -
Mândru să se nalțe peste toate-n lume
Steagul tricolor!
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc