Francisc fu ciubotar.
Poet, el acum se numește;
Face poezii mereu și cu ele se fălește.
Ce-a făcut ca ciubotar, face și-acum : petecește!
"Fii scurt! îmi zice Grill.
"Taci, Grille, că ești prost!"
Destul de scurt a fost? (după Lessing)
Acesta-i mormântul meu!
Oh, de ce n-a fost al tău! (după Weber)
O, sărmana Gălățea! Ce păr negru mai purta!
Oamenii răi ziceau că dânsa păru-și colora:
Ci ea-l purta totdeauna după cum îl cumpăra!
Eu te-nvidiez? Nebune!
Strângem adună, fă comori,
Nu-ntrebuință nimica,
Lasă toate și-apoi mori! (după un autor grec)
Voi m-ați înțeles pe mine
Rar, dar nici eu foarte-ades
Nu v-am priceput; o, numai
Când zăceam cu toți în baltă
Reciproc ne-am înțeles! (după Heine)
Honorat mereu se-naltă, ca și fumul, tot mai tare:
Dar pe cât de sus ajunge, tot pe-atât de mult dispare.
(după Logau)
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc