Ce-i scris de zei în cartea sorții,
Și semnul ce ne-a fost trimis,
Rămâne scris.
Noi toți visăm același vis.
Iar viața este ușa morții.
De-ți este scris un trai cu fapte,
Chiar paria născut de-ai fi -
Tu-l vei trăi,
Dar gol în noapte vei pieri,
De-ți este scris să pieri în noapte.
Mai jos, decât e scris, nu cade
Nici cel cu silnicie duș,
Nici un răpus -
Cel bun nu merge mai în sus,
Căci la extrem sânt baricade.
Stai zeci de ani pe lângă râuri;
Puștiul însă ți-e menit:
Când a venit
Al vremii curs de s-a-mplinit
Te duce soarta prin pustiuri.
De ce-ți învinuiești tu casta?
De ești victimă ori călău,
E scrisul tău,
Ori sus, ori jos, e tot un rău
Și-amar e toată viața asta.
Nu fi-ncrezut în zile bune,
În zile rele să nu gemi.
Și-n orice vremi,
De ce va fi să nu te temi,
Pe viață nici un preț nu pune.
Eu nu te-nvăț: urăște viața,
Te-nvăț să știi vedea prin fum.
Trudit de drum
Abia mai mergi, și-i noapte-acum,
Dar stai și-așteaptă dimineața.
Da, poți să scapi de-a ta povară,
Tu poți stârpi și poți scurta,
Durerea ta,
Ci-ntr-ale lumi ce-or exista
Tu-ți vei trăi-o mai amară!
Tu ceri să-ți spui ce e putere
Și-n cer și-n iad și pe pământ?
E un cuvânt.
Dar e dincolo de mormânt,
Dincoace totul e părere.
O, știu! Tu vezi averi și glorii,
Dar celor ce le-am dat averi,
Le-au zis poveri,
Azi suferi pentr-un dulce ieri,
Ce vorcu-averea muritorii?
Cât poate, când e plin, să-ncapă
Ulciorul tău și-al tuturor
Câți știu ce vor? Din ocean ori din izvor
Încape tot atâta apă.
Aceasta deci să-ți fie cheia
În lumea ta de plâns și chin :
Când olu-i plin.
Ori ai din mult, ori din puțin,
Când ai destul, e tot aceea!
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.