Eu viu cu primăvara,
De unde locuiesc;
M-arăt în toată seara
La cei ce mă cinstesc;
Și cei ce mă serbează,
Pot lesne să mă vază,
Când ies într-al meu car
La-ntâi de cireșar.
Și țara mi-e câmpia,
Peste livezi domnesc,
Dar vara bucuria,
Și pomi-i înfloresc.
Eu sunt femeia-naltă,
Dar orice vânt mă saltă;
Am prea ușure pas,
Când trec urmă nu las.
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc