Apune tinereţea, începe iarna-n păr,
Tot mai departe-i cerul făgăduit de viaţă,
Trec zile de cenuşă, trec ore reci de ceaţă
Şi gândul bea otravă crezând că-i adevăr.
Ca un linţoliu vine o nouă dimineată,
Nu pune visul îngeri în florile de măr,
Râd apele luându-mi nădejdea în răspăr
Gălbuie, coaja vremii îmi degeră pe faţă…
Cu lumânarea stinsă a beznelor în mână
Curând eu mă voi duce spre schitul de ţărână,
Dar tu, tu sfinte suflet, unde-ai să mergi? Mă tem…
Ştiind că trist şi singur şi dincolo tot suferi
In loc să lunec paşnic în buruieni sau nuferi,
De grija ta în groapă va trebui să gem.
vezi mai multe poezii de: George Lesnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Scuze, mai fac confuzie de la pronume, la Țarnea ma gândeam știind că-ți place foarte mult, cine ți-a comfirmat, ca pe net nu am gasit nici eu?
ALapis
luni, 27 iulie 2015
Am corectat, Aurel, de ieri ,dupa ce am primit confirmarea in legatura cu acele cuvintele ...suntem datori ca poeziile marilor poeti sa fie prezentate impecabil...ca o mica forma de apreciere pentru munca lor. Eu iti multumesc pentru postarile tale , Aurel.
Este George Lesnea ...
Adina Speranta
luni, 27 iulie 2015
Dialog cu sine însăși, frumos a scris George Lesnea.Am gasit o varianta de corecție a ultimei postari a lui Lesnea, Adina, cea in care ai spus ca nu ai gasit nicaieri cuvintele corecte. Sunt scrise la comentarii.
Cu drag.
ALapis
luni, 27 iulie 2015