Privesc - Gheorghe Pituţ
Adăugat de: Adina Speranta

De pe muntele
Datoriei
privii încremenit o clipă
omenirea;
curg valurile ei veșnic
într-o singură parte,
poporul meu
ară tăcut
pe zece mii de dealuri,
abia se văd
în ceață muritorii
cu meseriile în spate aplecați,
părinții chiar dacă au stors
pământul, recolte nesperate
încep din nou cu începutul,
pentru că ei

sunt cei ce nu se iartă.