A-mbătrânit între incendiul Atenei
și stâncile de marmoră din Sicilia.
Îi plăceau grotele de pe țărmuri și chipurile
făurite de valurile mării.
Vedea în forța oamenilor o plasă
țesută de zei, în care ne prindem noi înșine.
Și a vrut să rupă plasa.
Era ursuz și avea prieteni puțini;
dar iată, a venit vremea și-l sfâșiară câinii.
Traducere Petre Stoica
vezi mai multe poezii de: Giorgios Seferis