Iubito
Iată cu cine
Se mărginește
Făptura mea!
Fruntea –
Cu spada cea dreaptă-a
Luminii.
Ochii – cu lacrima.
Gura – cu cele nespuse.
Ah, cine știe
Din care parte
Poate năvăli moartea!
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru