Dacă-ti compar icoana cu stelele și luna,
e doar ghicind, căci chipul ascuns ți-e-ntotdeauna.
A lui Șirin și Farhad legendă a Iubirii,
asemeni cu a noastră, menită-i nemuririi.
Pe unde-și au sălașul frumoaselor ce țin
în grele lanțuri inimi, e-un praf pe stradă fin,
în care-ndrăgostiții aflară-un duh de crin,-
parfum al încântării, dar și-al înțelepciunii.
Ah ! însetați, amanții, cât sufăr, bieții, unii,
la fel cum și eu sufăr ca un pământ uscat,
cerșind un strop de rouă din cupa ta de jad.
Ci cupa de argilă, nu mi-o disprețui,
căci ea secrete multe îmi va destăinui.
A vrăjilor știință, magia cea făloasă
puteri nu au ca ochii și păruți de mătasă.
îmi datorezi săruturi. Mă-amâni și mă tot minți.
Vreau plata cuvenită pe buzele-ți fierbinți.
Cu focul lor obrajii iubitei mistuiesc
întreaga-nțelepciune-mi și orice jurământ.
Poemele lui Hafiz, Regină, te slăvesc,
și toți cei ce ne-ascultă înalță-același cânt.
Divanul
traducerea George Dan
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.