O roză din grădină, deschisă-n primii zori
venii să smulg, și-n suflet m-a-nfiorat deodată
suspinul unei triste și dulci privighetori,
Ca mine, neferice, de doru-i torturată,
cu viersul ei de jale, grădina-nduioșat-a.
Și mult timp rătăcit-am, gândind nedumerit,
la pasârea ce plânge și roza nemiloasă
ce se împrietenise cu-n mărăcin perfid,
pe când privighetoarea ramase credincioasă.
Vai, mii și mii de roze au dat și azi în floare !
Dar cel ce le culege, e-nsângerat - și-l doare.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.