Oricare fir din geana-ţi mi-e-n inimă-o săgeată
Din ochi ţâşneşte-o pară arzând durerea-mi toată.
Tu uiţi uşor pe-aceia ce te-au iubit. Aş vrea
nicicând să vină ziua în care te-aş uita.
O floare este lumea: păleşte şi dispare.
Voi da-o Dragei mele ca pe-o răscumpărare.
Stăpânul Lumii, atâta e pentru mine pururi:
un sclav al tău, iubito, şi-aici şi în azururi.
Şi dacă a mea Dragă preferă un străin,
mâhnit mă voi supune.Mă doare şi mă-nchin.
eu, care, chiar vieţii iubita o prefer.
A despărţirii flăcări mă mistuie. Sub cer
răcoare ada-mi, briză a serii.Boarea ta
miresmi de vrajbă pline să poarte de la ea.
Traducere George Popa – ”Divanul” 1996
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.