Zefir, adu-mi parfumul din strada ei cerească.
Bolnav sunt și mireama-i o să mă lecuiască.
Pe inima-mi uscată mai toarnă-mi din pocale
al dorurilor mele balsam misterios
și-adu-mi puțin din pragul ușii sale.
Cu inima-s în ceartă. Ca lupta să se-n-cheie,
al dulcii ei sprâncene dă-mi arcul cel frumos
și a privirii sale săgeata ce scânteie.
Îmbătrânii în lipsuri, dureri și-nsingurare.
Vreau mâna unei fete să-mi toarne vinul tare,
și două sau trei cupe să dea și celor care
pretind că nu le place acestă bucurie, -
și dacă o refuză, să mi te dea tot mie.
Placerile de astăzi, de ce le-aș amâna ?
Că le-om avea și mâine - mă poți asigura ?
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.