Hai, calule, prin lume încă-o dată
Cât aripile noastre nu se rup
Până-n amurguri, calule-n amurguri
Când se desparte sufletul de trup.
Aşterne-ţi drumul putred sub potcoavă
Şi şeaua morţii, calule, sub tine
Peste pământuri vom zbura în taină
Pân’ ne vom pierde prin destine.
De vom ajunge la răscruci o vreme
Să-ţi scuturi coama trist şi să nechezi
Sfidând durerea patimii celeste
Eteric dizolvată în zăpezi.
Hai, calule, prin lume înc-o dată
Cât aripile noastre nu se rup
Până-n amurguri, calule-n amurguri
Când se desparte sufletul de trup.
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.