La mormântul lui Melville
Hart Crane, 1899 - 1932
Adeseori sub valuri, departe de-aceste orizonturi,
El citea testamentul şi mesajele-aruncate de zarurile
Celor înecaţi, de oasele lovind sub geana spumii
Coastele de mărgean ale mării – nevăzute lumii.
Iar epavele se perindau fără bătăi de gong, de clopot;
Caliciul generos al cuprinsurilor morţii returna un capitol
Răvăşit, hieroglife-nvineţite, rana unor semne de rău augur
Pe coridoarele scoicilor, de unde nu răzbate niciun zgomot.
Atunci pe circuitul unei spirale submarine vaste,
Cu funii vrăjite şi răutăţi uitate, ochii îngheţaţi acolo
Au devenit altare-n apele cu translucidă piele...
Pe când perpetue, tăcute răspunsuri se furişau sub stele.
Compas, alidadă şi sextant nu mai aşteptă ora mareei la sizigii…*
Deasupra,-n prăpăstii de-azur, şi jos, în cercul zării,
Niciun cântec trist nu mai trebuie să-l tulbure pe marinar.
Umbra-aceea fabuloasă va fi mereu numai a mării.
*Maree de sizigii – maree produsă atunci când soarele şi luna culminează simultan;
aceasta maree are amplitudinea maximă.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Harold Hart Crane
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.