Stelele la apus
Zăceam acolo întins pe nişte pături
Prea istovit să-mi pot capul înălţa,
Şi-o zi lungă şi fierbinte îmi trecea pe-alături,
Şi-mi doream să fi fost mort. Şi asfinţea.
Spre vest, lichid, aurul aluneca-n amurg.
Contemplam cum lumina zilei moare
Şi parcă simţeam cum stelele de pe cerescul crug
Îmi însoţeau inima într-o depărtare mare.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Henry Lawson
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.