Mareea se ridică, mareea cade-ncet
Henry Wadsworth Longfellow, 1807 - 1882
Mareea se ridică, mareea cade-ncet,
Ploierii* ciripesc, amurgul devine violet;
De-a lungul plajei ude, parcă-n maro trasă,
Călătorul zoreşte către casă –
Iar mareea se ridică, mareea cade-ncet,
Întunericul se-aşează pe-acoperiş discret
Şi marea din penumbră ne-atrage-n larg, magnet.
Valuri mici cu palme moi şi albe, lip-lip,
Şterg urmele de paşi înscrise pe nisip,
Iar mareea se ridică, mareea cade-ncet.
Vin zorii, caii din grajduri lovesc în parapet,
Nechează chemând rândaşul în grajd, urgent.
O nouă zi se-nalţă, dar călătorul nu-i pe-aproape,
El niciodată nu va mai reveni la acest ţărm de ape.
Iar mareea se ridică, mareea cade-ncet.
* Pasăre călătoare de mărimea unei turturele care trăieşte în preajma bălţilor.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Henry Wadsworth Longfillow
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.