Hora și-a legat inelul
Și pornește cu pas moale
Unduind cu-ncetinelul
Ca un râu de stepă-n vale.
Și se strâng brațe pe umeri
Parcă cercul ei s-ar teme
Că s-a-mprăștia prin lume
Ori prin false teoreme.
Înrudindu-se în spete
Se-ntărește-n pas pământul
Ondulând pe îndelete
Cum prin spice curge vântul.
Dar cu-ncetul își ia zborul
Căci în sine prinde aripi
Ca și roata ce cocorul
O-mplinește peste zare.
Tot mai sus, mai sus se-nalță
Mai dibace-n ușurință
Că vei crede: o Speranță
Fuge de la necredință.
Lăutarii rup din sine
Câte-un dor de primăvară
Și ca raze de lumine
Dansul prinde-n sine pară.
Se învârte-n stropi de jale
Care cad cu orice clipă
Ca inele anuale
Din copac tăiat ce țipă.
Alergândă de năpaste,
Neputând să le evite
Tropăind cu tălpi pe coaste
Ce-s cu iarbă împletite.
Un străin o să se mire
De-o să vadă asta câtuși:
Cum horesc în cimitire
Bucuria chiuindu-și?
Căci n-aude-un tată, mumă
Ce nu pot demult să meargă
Și cu gura plină-n humă
Dumnezeului se roagă:
„ Mulțumescu-Ți, drag Părinte,
Că ne ții aprinsă ora
Și-ncă auzim cuvinte,
Și-nțelegem încă hora,
Și că știm: străstrănepoții
Dragostea trăiesc și jocul
Și că-s sănătoși cu toții:
Bată-i raiul și norocul!”
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dragă Ali, Andrei mulțumesc pentru cuvinte bune!
bragagiu (autor)
miercuri, 09 septembrie 2015
Cat de frumoasa este poezia aceasta! Maiastru portret pentru aceasta traditie atat de profunda! Eu nu am cuvinte, simt ca sunt mic pentru asa ceva!
andreionthepoetry
marți, 08 septembrie 2015
Superb comentariu domnule Bragagiu :) aprecieri sincere!
ali
marți, 08 septembrie 2015
Dragă George, Estera, Mugur_M, Mirela,Mitică, Critic Blînd vă mulțumesc din suflet pentru comentariile sincere. D-le Critic Blînd. Nu știu dacă veți citi aceste rânduri, dar vreau să vă mulțumesc și pentru critica D-voastră. Nu o fac pe modestul, dar de fapt, postez îndeobște ca să mă învăț să scriu. Dacă mi-ar fi trebuit laudele rămâneam pe aproape 20 de pagini unde eram lăudat bălos ca și între ei toți. Dar și mai strașnică este tăcerea încruntată pe care o simți. De aceea o critică pentru mine este ca un balsam. Mă întorc, cu timpul, de minimum 6 ori la orice poezie(se întâmplă și de 30 de ori) într-un an, doi. Nu iubesc să pun ceva proaspăt. Aici nu m-am abținut. prea mi-a plăcut. Cred că sunt încă sub euforia compunerii, dar până când eu nu înțeleg slăbiciunea poeziei. Dar cu timpul numaidecât mă voi întoarce la dânsa. Știu, că aveți dreptate. N-am văzut în comentariile D-voastră ceva răutăcios. Poate, uneori, încurajați cam fals. Ei dar asta nu e crimă. Vă mulțumesc din tot sufletul!
bragagiu (autor)
marți, 08 septembrie 2015
mi se pare ca fortezi versurile pentru a iesi o strofa...dar nu e stilul tau...
Victore, tu scrii frumos, dar aici mi se pare ca fortezi ...
ai potential mare, mare de tot si poezia ta este calda....dar nu forta versul pentru a face o strofa..si acest mod de a forta il vad la mai multe strofe...
Te rog, incearca sa ai poezia ta calda, poezia usoara, poezia care curge....
nu-mi place poezia fortata..vreau lirism la tine..
Te pretuiesc mult...si te astept cu o explozie fireasca a versului...nu fortata...
Consideratie,
CRITICUL BLIND
luni, 07 septembrie 2015
Frumos, frumos, frumos..
Cu Prețuire...
M Horlaci
luni, 07 septembrie 2015
Într-adevăr, foarte frumoasă ! Am simțit iureșul dansului românesc, iar finalul este pe măsura întregii poezii.
mirimirela
luni, 07 septembrie 2015
O poezie superbă!
mugur_m
luni, 07 septembrie 2015
Versuri care mi-au mers la inima.
Felicitari
estera
luni, 07 septembrie 2015
Frumos domnule Victor, foarte frumos.
george
luni, 07 septembrie 2015