Hotar de fum
Mi-ai furat locul unu în ploaia de vise
Crezând că nu doare prezisul sfârşit,
Şi-n atavicii stropi ai durerii proscrise
Ai semnat falimentul cu un dor travestit.
Am simţit cum lumina-ţi se-mbarcă empiric
Pe o luntre cu umbre-n catargul famelic
De noi ipostaze, şi-amalgamul idilic
Te absoarbe-n hăţiş, cu surâsul angelic.
Bei cafeau sub punte, are zaţul caduc.
De prin ceşti eşuate, cu o singură toartă
Se-nfiripă ciopor de fantasme ce-aduc
Pendulări pe tăişuri împlântate în soartă.
Ispitit de confuzii, fără leac de nesomn
Tu de-ai fi general, ţi-aş fi fost majordom,
Cu ucaz de uitare mi-ai dat ordine-n somn
Şi-ai săpat alte puţuri desecând un alt om.
Un melanj în doi peri la hotarul de fum,
Ieri aveam braţ de flori şi dantele de nori
Astăzi doare mirosul de crini.Şi-n parfum,
De poteci rătăcite piere zbor de cocori.
Din strânsoare de voci ce se plimbă pe jar
Las chemări dar n-auzi, cuirase de şoapte
Se lovesc de ambiguu, în nimic tu ai har
Şi-n scaieţii dilemei luminând altă noapte.
Sicomorii au ramuri în două tavane
Eu mă urc ca şerpaşii către ţărmul sperat,
Tu-mi coborî din sinapse cimentând cu betoane
Un vulcan noroios pe-un meleag depărtat.
Dar… mă ghemui în vânt şi cu ochii spre ieri
Mă predau, un ostatic în gulag de-ntrebări
Tu răspunzi colmatând autiste tăceri
Nu mai ştii…să mai stai? sau să-ncerci alte zări?
Marian Puscasiu
Iulie 2015
vezi mai multe poezii de: MarianP