În bazarul agitat
Mă strecor printre mormane
Ieşite din saci, de-a valma,
Pe pământul îngheţat.
Curioşii se perindă
De la un morman la altul
Scormonind prin haine roase
De uitarea cea flămândă,
Dau târcoale şi se miră
Văzând cărţile-nvechite
Unde-a lăcrimat cerneala
Pe o filă-ngălbenită...
Uite colo ce serviciu!
Porţelan de Rosenthal...
Delicat, plin de fineţe,
Parcă e din voal regal...
"A fost al bunicii mele,
Zestre când s-a măritat!
Nu-i prea folosit, că buna
În cer, repede-a plecat...
E ca nou, îl vând, de-l vrei,
Chiar de-mi plânge inima.
Dă-mi pe el suta de lei
Să am mâine ce mânca"...
Mai departe, un bătrân
Cu privirea-nceţoşată
Stă smerit, strângând în mâini
O icoană argintată.
Mâinile-i sunt tremurânde
Şi pe faţa lui uscată
Viaţa brazdele-şi întinde
Ca o albie secată...
De speranţă-n ochi răsare
Albăstreaua tinereţii
Când întreb, cerând iertare,
Ce vinde-n bazarul vieţii?
"O icoană, dragul meu,
Am luat-o la ruşi, demult,
Să mă apere la greu
Când luptam prin ger şi vânt.
M-a ferit de moartea rea
Şi de boală pân-acum,
Ea e toată-averea mea
De când am rămas pe drum.
Am purtat-o peste tot
De când fus-am tinerel.
Dar am un prieten drag
Ce-i bolnav, bietul căţel"...
Inima-mi s-a rupt în două
Şi c-o lacrimă-am udat
Mâna sfântă, cea bătrână
Când , pios, am sărutat.
Mai departe, tu, străine,
Ce bazarul te-a schimbat,
Te afunzi printre destine
Scoase astăzi la mezat.
Văd un tânăr, stând deoparte,
Ţinând strâns o carte-n mâini...
Haina-i ruptă pe la coate
Te îndeamnă să-l alini.
Vinde-o carte foarte rară,
Un volum de poezii...
Slovele vechi, cu cerneală
Le-a scris chiar Alecsandri...
Nu întreb ce boală-amară
Macină obrazul supt...
Ce tristeţe mă-nfioară!
Inima din piept mi-a rupt!
Cum să poţi păşi alene
Prin bazarul ucigaş,
Când în piept sufletu-ţi geme
Şi te simţi atât de laş ?
Fug, strângând cu-nverşunare
Porţelanul fin şi cartea...
Cât de mult acum mă doare
Icoana ce-o ţin în dreapta!
Fug din valea întristării,
Lacrimile-mi curg siroaie,
Fug din calea tulburării
Printre oameni şi tramvaie.
Plâng durerea celor trişti,
Vânzători de vechi momente,
Strig amarul de a fi
Hoţul rău, de sentimente...
27.01.2016
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Copleșitor poem Adina!
Gerra Orivera
marți, 02 februarie 2016
Da tu ai dreptate! E un ucigaș - dar e un ucigaș necesar! Dincolo de motivațiile personale - atașamentul de obiecte și locuri este profund nociv spiritului! Și atașamentul încrânenat față de un om - la fel! Iubirea desăvârșită este aceea ”cu palma deschisă” - libertatea totală. Când te legi cu otgoane de ceva/cineva - ”posezi”, nu iubești. Robind rob ești........
Gerra Orivera
marți, 02 februarie 2016
Copleșitor poem Adina!
Gerra Orivera
marți, 02 februarie 2016
O poezie bună, bine scrisă, cu mesaj puternic concentrat atât de bine în final.
tamas razan
joi, 28 ianuarie 2016
Va multumesc , cu cel mai mare drag! Aurel, apreciez si propunerea ta ...e buna, dar eu vreau sa arat ca bazarul este ucigas. in sensul ca simti a muri in fata acestei "expozitii" a durerii, a nevoii , a tristetei...off...si nu poti face nimic , desi ai vrea ...cel mult sa cumperi , rapind astfel ultima farama de avere sufleteasca, pentru ca obiectele nu sunt simple obiecte, ci ele poarta trairi, momente, amintiri ...de aceea si titlul ...Hotul de sentimente ...asa simt eu cand vad ca cineva de nevoie se desparte de ceva drag .
Va imbratisez cu drag.
Adina Speranta (autor)
joi, 28 ianuarie 2016
Superbe versuri Adina! Muzele te iubesc și te inspiră la maxim! Felicitări!
Nelu Preda
joi, 28 ianuarie 2016
Ajunge, cred, să citească cineva pe pagina ta o poezie ca aceasta şi va tot reveni pe-aici... Felicitări
Lili Al.
joi, 28 ianuarie 2016
Felicitări pentru poem!
Mereu te citesc cu drag
M.Loghin
joi, 28 ianuarie 2016
Mie cel putin imi place mult Adina..
Te felicit din inima
petrica_c
miercuri, 27 ianuarie 2016
Felicitări, mie îmi place, nici nu cred că trebuiesc făcute decât mici modificări, versul alb nu știu cum trebuie să-l simți tu, probabil intrând meditativ ca Nichita Stănescu, sau Paler, nu vreau să te descurajez în versul alb, dar continuă in cel cu rimă, e mai bine.
E greu să scrii vers alb dacă nu ești obișnuită cu el. Sau scrie ceva stil proza, ai talent,se poate transforma în vers alb meditând mai profund.
Eu aș fi pus titlul ''Un bazar sentimental''
Cum să poţi păşi alene
Prin bazarul ucigaş,
Când în piept sufletu-ţi geme
Şi te simţi atât de laş ?
aș schimba un pic aceste versuri într-un mod mai nostalgic.
Cum să poţi păşi alene
Prin bazarul cel nostalgic,
Când în piept sufletu-ţi geme
Plin de amintiri, năvalnic?
Cu drag.
ALapis
miercuri, 27 ianuarie 2016
Dragii mei, aceasta poezie nu este cizelata, este in forma ei bruta, daca pot spune asa...Nu am sa aduc modificari care poate vor stirbi trairea mea din momentul in care am scris-o...Am pornit cu gandul de a scrie in vers alb , dar se pare ca inima mi-a dictat in rime, desi a ignorat masura...:) Va imbratisez pe toti!
Adina Speranta (autor)
miercuri, 27 ianuarie 2016