Vedere de la o mansardă
Howard Nemerov
Asta până când şi eu, sus, acolo-n turnul vremurilor mele,
Printre ruine familiare, -am început să plâng încetişor
Pentru adevăr, boli, accidente,crime, război şi alte rele,
Pentru că toţi au murit şi pentru că şi eu va trebui să mor.
A nins, copacii au rămas, promisiunea s-a-mplinit,
Iar eu, copilul, am dormit.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Howard Nemerov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.