Iar când în seri târzi tu stai ,
Si-asculţi a vântului taclale ,
Soptite în al frunzei nai ,
Răstălmacite-n gândurile tale....
Si vezi pe-o geană de clipă rămas ,
Murdară de praful de stele,
O poză cu ultimul pas
Făcut cândva printre ele.
Un şuşot lin din val de ceţuri ,
Spărgând a clipelor uitare,
Mânat din urmă-n bici de doruri,
Se-aşterne-n suflet de visare .
Tu , rezemat pe-un colţ de timp ,
Căzut din carul vremii,
Păşeşti prin praf de anotimp ,
Depus peste decenii.
Cu tremurândă mână întinzând,
Desparţi şirag de clipe...
Din munţi de ceasuri dezvelind
A umbrelor aripe.
Si dintre-atâtea umbre poposite ,
Trecute prin clepsidra timpului
Tu chemi cu şoapte ostenite,
Un chip stăpân al dorului .
Răspuns îţi dă un chip de zână ,
Cu braţul diafan înlăturând...
A timpului uitării val , cu-o mână
Stergându-ţi ochi ce stau plângând .
Din ochii negrii precum marea,
Şuvoi... se varsă fericiri...
Iar tu... păşind prin timp calci zarea,
Lăsând-ţi gând în amintiri....
Franko_ms
Ravenna
vezi mai multe poezii de: Franko
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.