Vise se sparg în valuri
De suferinţă tăcută,
Ce scaldă în zgomot disperarea
Minciunii ce se pierde
În sentimente ce dor.
Secrete suspină în zare
Şi golesc din suflet speranţa
Pierdută-ntr-un colţ de mister,
Ce râde cu lacrimi moarte
Prin cioburi de raze
Secate de sincerităţi şi amor.
Greşeli bântuie iar prezentul
Unei iluzii de fericire,
Căci gândul e măcinat încă
De o fantomatică mare,
Ce nu se abţine să insiste
Cu un iar şi iar…
Pustiit de culoare.
vezi mai multe poezii de: Naty Ela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulţumesc pentru apreciere.
Naty Ela (autor)
marți, 17 mai 2016
Poezia mi se pare profunda si plina de simboluri.
Te felicit
oana
marți, 17 mai 2016
Foarte expresiv! Te mai citesc!
irimia s.
marți, 17 mai 2016