din ciclul '' Versuri pentru Preafrumoasa Doamnă...''
Idilă...
Pe cărarea argintie trece luna înmiresmată
Legănându-şi peste umeri părul ei cel luminos,
Lângă ea duios apare, lin, cu faţa îmbujorată
Soarele plin de iubire, tandru, dulce şi sfios.
Calmă, serioasă, rece, ea mânuţa i-o alungă
Aruncând peste coline doar petalele de vis
Sub bluziţă, ştrengăreşte, nurii-n roze înfloriră
Prin şuvoi de raze calde cu miros de paradis.
Peste văi pădurea saltă ochii verzi de peruzea
Şi-n adânca armonie, tolănit pe cer un nor,
Îşi răsfiră coada lungă cu mătasea roză-n ea
Într-o liniştea firească cu miros de cimbrişor.
Golănaş, cu visu-n plete şi cu pofta jucăuşă
Soarele o ia de mâna aruncând-o-n dorul său
Şi rotindu-şi ochii veseli, (o icoană de păpuşă)
Zise Luna prin suspine: eu te spun lui tati, zău.
Apoi plecară pe câmpuri; sub cea şură aurie
Când da liliacu-n floare, se jucara mintenaş…
Nouă luni de aşteptare, să văd o minune vie:
Un puiuţ de lună albă cu părul... de îngeraş!
11.09.2015
aceasta poezie este preluata de la comentariile facute la poezia Adinutei ...'' Petale de vis ''
vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE