În rochia de dantelă zdrențuită
Ți-am apărut în vis, te-am întrebat:
"Ai inima în piatră dăltuită,
De m-ai lăsat sub nuc și ai plecat ?
Unde e baldachinul mult promis
Și fânul cu miros de liliac ?"
-Iubitul meu, trezește-te din vis !
Ai ațipit sub nuc și-ar fi păcat
Să ai coșmaruri, cum ai mai avut
La nunta noastră când, în brumărel
O damigeană de vin ai băut
Și-apoi, fiindcă ai rămas singurel
Ai adormit și frig ți-a fost, sub nuc.
Ți-am dat o aspirină și un ceai
Și tu-mi spuneai:"iubita mea, mai stai
Iar eu să fac un pat din fân, mă duc.
Cu tufănele-l voi împodobi
Sub cerul liber, ca un baldachin"...
Te-am așteptat până în zori de zi !
Când ai venit, erai un arlechin
Cu nasul roșu și părul zburlit
Nu știu nici astăzi cum de te-am iubit...
Dar te-am iubit cu foc și cu năduf
Că m-ai ținut de-atunci, numai în puf.
În puful florilor de păpădie
Cu blidul gol, cu griji și datorii
Că dacă ar mai trece ani, o mie
Noi tot nu le-am putea plăti !
:)
vezi mai multe poezii de: mirimirela