iluzia noastră clădită din promisiuni se zguduie
pereții tremurând se cojesc de vopsea
și plâng cu mine
din negru
negru curg
prin spatele icoanelor cu mâinile la ochi
și întoarse pe călcâie
peste rănile visului
linii ale unghiilor tale înfipte în carne
alunec
în liniștea golului dintre tâmple
când ochii se închid
vezi mai multe poezii de: Relu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.