Pe mirişti se împleticea ploaia
ca o pasăre beată.
Suveici de vânturi uscaţive
depănau fuioare din covoarele
colorate al aripilor de fluturi.
Ṣi tu ai descins ca o adiere
şi se se aprindea orizontul de văpaie
ca nişte drapele pocnind în vânt
şi se depărta precum fata morgana,
și te-ai întors apoi la mal înfuriată
ca un tăvalug de nori încolăciți
precum șerpii împătimiți
în călduri înainte de împerechere
şi vedeam tărmurile de nisip
dezvelite de vânt. Ṣi pe nisipuri
treceau desculţe femeile
frumoase ca niște ulcioare de lut
arămiu arse în cuptorul soarelui.
Setea toropise insectele
Ṣi în lumina palidă, lividă
a amiezii, deodată inimile
ne-au fluturat de o bucurie
sălbatică. Pe văi disperată
venea pe șapte cărări furtuna
cu bice agere de fulgere
Ṣi te-ai alintat şi ţi-ai amânat
plecarea, pelerinajul la schit,
Vinovată întoarcere, prevestitoare.
Peste ecluze au năvălit
apoi apele adânci ale viselor
şi refluxul s-a liniştit.
Oglindit în gustul amar din başicile
spumei sărbătoream ploaia.
Noapte senina peste munţii de sare
și carapacea scoicilor plesnind
din nou sub incendiul nisipului.
Ṣi tu suferind în toropeala sângelui
ca o privighetoare în somn.
Furtună şi pescăruşi în larg.
Cântec în şoaptă îngânat
de o femeie lauză ademenind
blândeţea brizei. Ṣi peste mare
se descărca noaptea ca un tunet,
ca o avalanşă de întuneric.
O rază de lumină înflorind în porii
arşi de secetă ai pământului
şi iarăşi cocoşii ţipând de bucuria
dimineţii într-un huceag de purpură.
Zburătoarele dormeau adânc,
nu se trezisera. Încă mai visau sălbăticia
ploii bete care împleticindu-se
se prăbuşise peste tipsia de aur a miriştiei.
Copyright © 2017 Marin Mihalache
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.