...la casa cu lespedea rece, în Vâlcu, urc singur cu mine de mână prin pulsul materiei, ce miroase a mama...vremi adunate sub pleoape în candela inimii,ce sângerează...niciuna din formele vieții n-a găzduit mai mult - eternitatea plecării - ca Roza pământului,sufletul meu,sufletul meu...
vezi mai multe poezii de: maria podari
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.