In echilibru
Trăiesc pe-o funie întinsă
Cu opțiuni mai limitate
Pășesc doar cu lumina stinsă
Și-adorm chiar relaxat pe coate
Nu mi-este frică de-o cădere
M-am antrenat aici de mic
Cănd bate văntu-i o plăcere
Că mă mai leagană un pic
E drept , mă plimb doar inainte
Și încă nu m-am plictisit
Nu răd , nu cănt , nu spun cuvinte
Mă-ntorc de unde am venit
Nu intru-n dialog cu nimeni
Nu am pe nimeni cunoscut
Mi-am aranjat o șusta Vineri
Să fie asta-un început ?
Al unei vieți in doi pe sărma
Pe o funie , mă rog si-apoi
Ceva întins care pe urma
Devine casă pentru doi !
Ca să trăim în echilibru
Cărănd cu noi pe sfoara lungă
A vieții mare greutate
Zămbind destinului in dunga !
vezi mai multe poezii de: Cristian del Nor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.