În răcoarea dimineții
Aer proaspăt când inspir,
Conectată la natură
În bucurie mă resimt.
Zi de vară este acum
C-o căldură ca nicicând,
Arșiță-i cam peste tot
Căci ploaie cam nu-i deloc.
De aceea mă trezesc,
Aerul îl prețuiesc,
Îl inspir, mă joc în el
Și mă bucur de ce-i el.
Dimineața dis de tot
I-o mireasmă de la flori –
E atât de-ncântător
Că ador să fiu în zori.
vezi mai multe poezii de: Caianemus