În satul meu au înflorit salcâmii
Și florile-n grădini zâmbesc la soare...
Au dispărut din peisaj stăpânii
Și îi găsim de-acum peste hotare.
Eu merg pe stradă zilnic dar nu-mi pasă
Că văd pe-un zid, etichetată China,
Doi ochi albaștri mă așteaptă-acasă
Și tind să cred că este Mădălina!
Arunc câte-o privire-n zarea moartă
Și văd copii, jucandu-se șotronul...
Părinții triști stând rezemați de poartă,
Că li se descărcase telefonul.
Eu totuși îmi continui drumu-n viață
Și calc pământul care-i plin de sânge,
Mă simt o umbră ce degajă gheață,
În ochii celui care zilnic plânge.
În satul meu e tristă atmosfera
Și fiecare fluier sună-a moarte...
Pustie va rămâne scrumiera,
Că toți copiii vor pleca departe!
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.