Se răstoarnă nori în baltă
Cu câmpia azurie,
Iar de partea ceealăltă
Cerbi mugesc a cununie.
Din înalt atâta Soare
Luminarea vrea să-și toarne
Pe când ei de-nsurătoare
Își tot bat capul în coarne.
Vântul șușotește stuful
Ce uscat spune că pierde
Și așa-i ușor văzduhul
Alergând prin plaiul verde.
Străveziu curge prin iarbă
Ori se prinde-n zvon de freamăt
Privind cum, fără de grabă,
Cârduri scapătă cu geamăt.
Cum n-ai da se duse vara,
Iar bobocii zboară gâște
Îndreptându-se în țara
Unde-un ger n-a fost să criște.
Aripile-n tinerețe
Întărite și-nălțate
Văslesc peste frumusețe
Ce s-așterne jos prin toate.
Unde bălți pot cer să poarte,
Unde-s eu în graiul ierbii
Și pe malul de departe
Hăulesc a nuntă cerbii.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc!
bragagiu (autor)
luni, 05 septembrie 2016
Frumoase imagini , vii și pătrunzătoare.
S-ar cere mici intervenții asupra formei poeziei.
"cerbii hăulesc a nuntă"..:) Ce frumos!
Cu drag, Victor!
Adina Speranta
vineri, 02 septembrie 2016
Să sperăm că va fi o toamnă frumoasă precum versurile tale!
stefan doroftei doimaneanu
joi, 01 septembrie 2016