Ești poezie dinainte să te scriu
Și ești râvnită dinainte să te știu.
Cu ochii larg deschiși visam momentul,
Când sufletul meu cu al tău se-mbată
Cu clipa care nu o să mai poată,
Din piept, să-mi risipească sentimentul
De veșnică iubire întrupată.
Mă porți pe unde sufletul tresaltă,
Mai sigur ca oricând, de fericire,
Iar împlinirea mea e-a ta sclipire
Din ochii-ți, de trăirea-mi însetată.
Mă dau cu totul ție-n stăpânire.
Nu am mai savurat așa simțire,
Dar o râvneam, bucată cu bucată,
Și uite că te-apropii să-mi fii toată...
Ai biruit nenorocita-mi fire,
Ce mă punea cu restul laolaltă.
Azi nu mai cred atât în judecată,
Cât cred în a fiorilor zvâcnire.
Asta-i poteca către mântuire,
Cu fericirea mea și-a ta pavată —
Restul ni se citește în privire...
(Din vol. Sindrom poetic)
vezi mai multe poezii de: Evelin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.