Îngerul meu
Îngerul meu mi-a păzit căpătâiul,
Stând pe umerii pământului meu
Lăsându-mi cântar, lumina smarald.
Îngerul meu m-a luat din capătul lumii,
Din steaua stinsă de ploaia dorinţelor negre
Visată înainte de naşterea lumii.
Iată! O mare de lumină îmi arată…
O mare a soarelui ce crește în adâncul meu
În ea stau înecate dorințele purtate pe aripi.
Aripi crescute pe locul durerii.
vezi mai multe poezii de: emaanastasia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc Anca !
emaanastasia (autor)
vineri, 20 ianuarie 2017
Sunt versuri ce exprimă o sensibilitate aparte.
anca.
miercuri, 18 ianuarie 2017