...tăcerea - gloria gurii postume,legată la zidul luminii.
...de limba unui clopot,se agață - chemarea.
...amurgul calcă pe urmele soarelui - lăsându-și polenul.
...un susur de gânduri prelinse din litere - îndemnă spre mare.
...prefigurând pasul pe loc - treceai cu aripi de vultur.
...vântul mângâie creștetul frunzelor - și lasă parfumul unui alt răsărit.
...corabia mâinilor în rada cuvântului,la ceas de îndemn - exersează.
...era starea copacului,căruia - i s-au rupt toate crengile.
...fruntea durerii se leagă la ochi - cu lacrimi mute.
...căutarea în sine - dă de lumina fântâni-n deșert.
...ochiul ce-și spune cuvântul,pe culmile lumii - răsare din moalele inimii.
...pașii poetului în(volbură) litera -într-un crâng de probabil.
...ancorat la malul târziului - traversezi pustiul cu marea.
...mersul cuvântului,încărcat cu de toate - seamănă aștri pe cerul inimii.
...clipa cea mare,lasă o dâră de frunze - sub pleoapa înserării lăuntrice.
...vântul - e freamătul urmei ce-ai semănat și răsare
...la ușa stării de lucruri,hrănite cu umbre - adoarme o urmă.
...uitarea,în sandale de foc - traversează pustiul.
...chipul meu - oglinda, în care - te vezi gol,când te schimbi.
vezi mai multe poezii de: maria podari
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.