Ne-am înstrăinat
demult, Poete,
şi răzvrătirea
ţipă-n timp şi spaţiu;
cu sufletul jertfă
prin regrete,
ne-am înstrăinat
demult, Poete.
Visări, insomnii,
înduioşate cu sete,
ne-au crispat iubirea
fără saţiu;
ne-am înstrăinat
hidos, Poete,
universul plânge-n timp
şi spaţiu.
vezi mai multe poezii de: George PENA