Ce bine e sa locuiești într-un ascuns...
Nici gând, nici dor nu te mai tulbură
Și nimănui nu-i dai prilej de-a fi răpus,
Sub firea-ți fragedă ce înca umblă.
Te-ascunzi de nemiloasele furtuni
Ce încă te robesc de atâta vreme,
Nu ai nici timp o rugăciune ca sa spui,
Căci soarta îți întinde largi mistere.
Te pironești, tăcut... de sentimente
Și rătacești spre-naltul infinit
Pășind mereu pe-același lan de violete,
Totuși știind că nu-nfloresc la nesfârșit.
vezi mai multe poezii de: RCE
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.