Doamne, sunt Golem cel mut,
Încărcat de necuvânt,
Nemurit în aşteptarea
Unui veşnic început.
Doamne, gura mi-e amară
De cuvântul cel impus.
Mă topesc în aşteptarea
Unui zvon de primăvară.
Muritor, fă-mă, de rând,
Doamne, rupe-mi lanţul vrăjii,
Dă-mi un suflet şi mă-nvaţă
Să mă despletesc în gând.
vezi mai multe poezii de: Lucia Eniu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.