Pe palma zilei care cântă
Melodios și cald privirea
Stai acum— și tu ascultă
Ca să acepți iarăși iubirea
Nu mai pică stropii-n glie și nici umbra nu mai umblă
Pe afară după tine parcă vremea este strâmbă
A stat ploaia pe ferestre dar a nins și e zăpadă
Alb e totul azi în jur parcă timpul e de gardă
Ploaia nu îmi
Ploaia nu îmi mai priește
Și nici picurii de apă
Cade ploaia pe hotar
Și pe pomii desfrunziți
De pe-al vremii stăvilar
Chiar pe apele cuminți
Cade ploaia
Cade ploaia pe pământ
Cade ploaia pe fereastră
Vine ploaia iarăși vine
De pe munții de priviri
Și pe mine și pe tine
Să ne poarte-n amintiri
Peste dealuri și pe munți ploaia iarăși se abate
Pe când vântul cu tărie peste case acum bate
Cade ploaia pe pământ cade ploaia din nălțime
Peste case și ogoare peste-a florilor mulțime
Nu mai sunt pași
nu mai sunt hribe
nu mai e sus
acoperișul de frunze-al pădurii
Am ars în versul de iubire
Profund am ars și îndelung
Cătând această vețuire
S-o fac brăzdarul de la plug
Mă doare
mă doare
dezastru