Încă o zi.
Slobod și calm
fel de a fi.
Cer de napalm.
Oameni care mâine
or să urle. Pâine
de război. După centime,
patru centime –
și-așa mai departe.
Moarte.
Psalmi. Exaltare.
Altă lume. Departe
Frumoasa lor moarte
Ce nepăsare!
Oamenii se supără foarte rar,
Nici n-au motive.
Zile pasive
pică-n calendar.
E-atâta hârtie,
noroi și cruzime
în această aparență
absență…
O, nime.
Picure bruma-n
gol și urât!
Stai, imprudență
cu mine de gât –
tu, nici acum
eu nici atât.
Ultima rentă…
și ultimul salt…
Pustie nepăsare
care
coase orbind
norii
foile copacilor pe-un foarte înalt
prundiș al ororii.
Păianjen-colind.
Obelisc de asfalt
Cine știe… Nime.
Două centime, patru centime.
Altă lume. Oare?
Infime
stigmate alternând calendare
(alterare/eroare)
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.