Sub pirateria mâinilor – ce reci, dar ce calme! –
pentru aventura singulară a opticianului strâmb,
pentru cutia de rezonanță absurdă din palme,
n-aș mai vrea macii să-mi moară pe câmp.
Dacă vii de sub glezna unui fluviu-n oraș,
cum pleacă-ntr-un gotic sfârșit halebarde –
mătăciunele din părul fetelor blonde de sași
pirogravează cocorii liniari în hazarde.
Totuși pe-o masă – margarete, despine;
totuși fularul taie-o gleznă lactee
și numai lampa, pe urmă se stinge și-oricine
trece prin curte ca un inel de femeie.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.