Pe ulițele fără de sfârșit ale Bucovinei
întâmplările au culoarea cetinei și a rugăciunilor.
La Sucevița mucenițele torc.
La Bogdan-Vodă în Rădăuți sfinții de pe ziduri
au târlici și galenți.
Pe tipsia din dreapta zâmbetului,
liniștea scapără din lăcuste târzii.
Autobuzele descarcă destine.
Spre o dezmierdare neutră,
argintul de la amiază se va preschimba în nichel.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion