veghea mi-a desenat în culori
două păsări fragile
una cântă seara de pe un perete ori
zile și zile
din tavan
cealaltă cântă-n zori
doar o dată pe an
când iscoade mișele
m-au îngropat până la piept,
m-au doborât
una mi s-a așezat pe umărul stâng, alta pe umărul drept
și-atâta au tăcut, și-atât
(sloi și polei
Sub vântul mărunt)
Nu s-au mai desprins de umerii mei,
Că m-au îngropat împreună cu ele
Aici unde sunt
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.