n-am venit să stau, am venit să plec
eu stau numai în mers
rareori cumpăr, nu-mi place să vând
sălașul meu sec
e plin cu de toate, ca un vers
care nu se mai termină, ca o cină
de taină pierdută… Nu ram Nu rădăcină –
o plămadă, en aluat, un gând
care mă precede și mă urmează
din munții voștri am făcut o singurătate
mai deasă ca pănura, mai deasă
ca singurătatea
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.