Pe harta asta gravă ca o filă
din norduri epopeice și-opal
a-ncremenit, în brațe, o sibilă
cu un copil ilogic și banal.
La matineul unor poze mincinoase,
păpușile din colț au mâna ruptă,
zăpada presărată-n galantar miroase
Și Don Quijote cu capu-n jos se luptă.
Funebra-nmormântare prea jilavă
ne-a tremurat cândva în gând. Acum ne doare.
– Poate sosim dintr-o întoarcere bolnavă.
– Poate plecam flămânzi goi de soare.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.